Mi-e greu sa scriu despre Michel Jackson. E si motivul din cauza caruia nu m-am putut aduna sa pun cateva ganduri despre el aici. N-am fost niciodata un fan al lui, dar m-a bulversat disparitia lui si avalansa de “informatii” oferita de media despre el dupa ce s-a dus. Presa speculeaza si scrie tot felul de nebunii despre acest mare artist, ca pana la urma asta e, un mare artist, un artist urias. Nu ma intereseaza ca-i cadea nasul, ca unii l-au acuzat de pedofilie si s-au ales in schimb cu milioane de euro si i-au terfelit imaginea, ca-si albise pielea, ca-si facuse operatii estetice. Daca Michael ar fi avut un psiholog, poate acesta ne-ar fi dezvaluit unele chestiuni interesante. Ce ma intereseaza : l-am vazut in concert de doua ori, a fost urias si mi-ar fi placut sa-l mai vad inca o data. Sunt foarte curioasa cum sunt cele 200 de piese pe care le-a lasat mostenire copiilor lui. MJ e unul dintre putinii artistii uriasi care va deveni legenda, daca este nu deja o legenda. Dansa uluitor, avea o voce cu totul si cu totul speciala, iar show-urile lui erau spectaculoase si transmiteau o energie pozitiva. Asta o sa-mi ramana mie in minte despre Michael. O astept sa se mai nasca inca unul cu talentul lui, dar ma tem ca voi astepta in zadar. Oameni buni, nu mai speculati pe seama lui. Ar fi bine ca macar acum sa-l lasati in pace. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odineasca in pace !
Ps : Si n-am tipat niciodata I love you, Michael.
