Ieri am reusit sa ma distrez copios. Am urmarit la televizuinele din Romanica noastra scumpa si draga cum niste “anarhisti” au vrut sa intre intr-o hala de uzina, chipurile ca sa scrie niste pancarte anti-NATO. Am avut impresia ca urmaresc cel mai prost film facut vreodata. Parea regie, de fapt parea “opera” unui individ fara abilitati de regizor, dar care a tinut neaparat sa puna in scena o situatie, ca sa demonstreze lumii intregi cat de lipsit de talent este. Un director de uzina cu iz de sef de sala din epoca raposatului devenise brusc important, era asaltat de intrebarile puse de o gaska mare de reporteri, foarte intersati de “incidentul” petrecut la uzina. M-a apucat rasul. In acelasi timp, “organele de politie “ din Romanica noastra scumpa si draga erau panicante, luau pe la sectii cativa tineri “anarhisti”, ii trageau limba, sa spuna ce cautau acolo, de ce au pixuri sau markere in ruscacuri, sau mai frumos, de ce au rucsacuri. N-am rezistat prea mult. Brusc, m-a apucat scarba. La scoala am invatat sa-mi dau seama cand o situatie nu sta in picioare, iar ceea ce imi era servit nu parea deloc sa stea in picioare. Deci, am inchis tv-ul si nu i-am mai dat drumul. Am petrecut o seara fara tembelizor si m-am simtit chiar bine.
Postat in 1
